Răspunsul unei fetiţe de 7 ani la întrebarea "Ce înseamnă să duci dorul cuiva?"

.... Să duci dorul cuiva înseamnă să plângi când ştii că pleacă, să simţi că inima ta nu mai e acolo şi să îţi vină să "zbierlăi", dar cel mai important lucru, să nu mai vrei să mănânci "cascraveciori" (castraveţi muraţi) pentru că îţi aduc aminte de el.

La un click distanță

Îmi e dor să te țin în brațe, atât de dor să-ți umblu prin păr, să-ți analizez fiecare parte a corpului. Atât de dor să îmi plimb unghiile pe spatele tău și să ți se facă pielea de găină, să te privesc adânc în ochi, să-ți mângâi fața așa cum numai eu o fac, să-ți tai respirația cu un simplu sărut. Mi-e atât de dor să-ți șoptesc la ureche cât de mult te iubesc!

.. Ești aproape...la un click distanță.

Toată viața, iubito!

Îmi doresc să putem pleca. Să fugim departe undeva unde să fie cald. Să nu ne sune nimeni, să nu ne cunoască nimeni. Ador sentimentul că pot face orice; în fond nimeni nu știe cine sunt. Vreau să marcăm amintirile persoanelor pe care le întâlnim în călătoria noastră. Să mergem în Rio și să dansăm pe stradă, în văzul lumii. N-am fi mari talente nedescoperite, ci două suflete fericite, iubito! Îmi doresc să ne plimbăm desculți pe faleze și să cântăm de fericire. Să se uite lumea la noi ca la nebuni; să le fie milă că trăim în propriul nostru univers. Vreau să filozofăm sub un pod ore întregi despre motivul pentru care nu ne place o anumită culoare. Vreau să simțim că trăim. Să simți că mi te dedic în totalitate ție. Aș vrea să te iau în brațe, să te duc pe plaja și să-ți cer să fii soția mea. Să ne căsătorim atunci și acolo. Martori să ne fie luna și marea, iar inel de logodnă să-ți fie o panglică.... simplu, nimic complicat! Să alerg după tine, să ne jucăm, să te arunc în mare și tot eu să te pescuiesc de acolo pentru că nu știi să înoți prea bine și apoi să adormim pe plajă; briza mării să ne fie cântec de leagăn...să fim 2 copii! Împreună! Noaptea să te păzesc în timp ce dormi și să te mângâi. Să te protejez cu toată ființa mea și să-ți amintesc mereu cât de mult te iubesc! Ochii tai, iubito, în ei văd infinitul; văd răsăritul și apusul Soarelui; îți văd fiecare emoție, fiecare gând, fiecare dorință. Vreau să savurez fiecare moment cu tine. Să ma pot îneca în plăcerea fiecărei vorbe dulci. Să-ți pot gusta toate privirile și să simt toate visele tale izbindu-se de mine. Să mergem unde vrem, când vrem. Să fim un suflet în două corpuri. Așa mi-aș trăi toată viața lângă tine, iubito!

7 ... Cu tine ...

Iubite, 

„ Cu tine viața mea se luminează, 
Cu tine hotărăsc a obosi, 
Cu tine urc astenic spre amiază
Și ma sfârșesc în fiecare zi.

Cu tine e-mpăcare și e luptă, 
Cu tine este tot și e nimic, 
Cu tine-mi înflorește lancea ruptă, 
Cu tine sunt și mare, sunt și mic.

Cu tine totu-i parcă unt pe pâine, 
Cu tine bradu-i brad, și nu sicriu, 
Cu tine astăzi mi se face mâine.
Cu tine mor pentru a fi mai viu.

Cu tine poezia mea există, 
Cu tine chem zăpezi și-alung zăpezi, 
Cu tine nici tristețea nu e tristă, 
Cu tine eu te văd când nu mă vezi.

Cu tine sunt nedrept și sunt dreptate, 
Cu tine sunt gelos și sunt ghețar, 
Cu tine-ncep și se termină toate, 
Cu tine într-un schit apar - dispar.

Cu tine e lumină și-ntuneric, 
Cu tine zac să mă-nsănătoșesc, 
Cu tine cubul redevine sferic, 
Cu tine ce-i drăcesc e îngeresc.

Cu tine e mai rau și e mai bine, 
Cu tine reîncepe viata mea, 
Cu tine e mai greu ca fără tine, 
Dar fără tine nu s-ar mai putea.”  

(Adrian Păunescu - ”Cu tine„ )

Cu tine, doar cu tine, mereu și pentru totdeauna.



... și să nu uiți niciodată: ”If there ever comes a day when we cannot be together, keep me in your heart, I will be there forever„ .





Te iubesc! Atunci, acum, mereu !

O să ne întâlnim într-o după-amiază de octombrie ...

„O să ne întâlnim într-o după-amiază de octombrie și deși o să plouă, o să ne îndrăgostim a doua oară, mai mult, mai profund, pentru totdeauna. Te vei întoarce ca și când n-ai plecat niciodată, ca și când n-a durut niciodată, o să fie bine însfârșit. Până atunci, o să te aștept oricât va fi nevoie.”

A devenit rugăciunea mea. Singurul gând de care mă mai agăț cu ardoare. Cândva, undeva, un colțișor al nostru... acasă! 

Uită-te afară ... Plouă! Uită-te la fiecare picătură care lovește asfaltul. Așa arată și mintea mea. De când ai plecat plouă neîncetat. E o atmosferă de doliu. Totul s-a schimbat la 180 de grade. Am intrat pe un făgaș pe care nu-l cunosc. Nu mai vad drumul în fața ochilor. Parcă mi-a picat un văl pe ochi. Unde mergem, sau mai bine zis: unde merg? Pentru că da, ma simt singur. Mai singur ca niciodată. Mă uit în jurul meu și parcă nu mai recunosc pe nimeni. Sau dacă-i recunosc, toți au câte ceva ce-ți aparține, dar nu pe deplin, acel ceva care mă duce cu gândul la tine. Caraghios , pentru că și simplul fapt că respiră mă duce cu gândul la tine. Nu mai ești tu.. Nicăieri. Dramatizez? Deloc. Sau poate că da. Dar până la urmă, asta e scuza cea mai simplă... ”exagerezi„ . Dar nu, eu nu exagerez. Omul singur nu exagerează, își spune of-ul .Țipă  ba chiar, că oricum nu e nimeni acolo care să-l audă. Ai crescut, te-ai făcut mare, eu am rămas la fel. Tot acolo. De unde ai plecat tu și de unde au plecat și alții ,dar nimeni nu s-a mai întors. Parcă singurul vagon nemișcat din gară sunt eu. Vreau și eu să mă mișc. Să plec. Undeva... Departe! Pe cine păcălesc? Eu mereu voi fi acolo ... Voi fi acolo, mereu zâmbind, că în fond cele mai puternice persoane sunt cele care pot mima un zâmbet după o noapte de plâns; nu? Dar eu nu sunt puternic. Sunt vulnerabil, prea vulnerabil. Nu, sunt doar... Singur. Cum am fost întotdeauna și cum voi rămâne mereu.

De data asta știam că se va ajunge aici, teoretic aș fi avut timp să mă pregătesc , însă te poți pregăti sufletește să-ți amputezi mâna dreaptă când tu ești dreptaci de o viață? Mnuprea. 

Acum uită-te în calendar ... Aproape ziua de întâi ... Cea mai tristă de până acum.

S-a oprit ploaia? La mine încă ploua, iar prognoza nu a anunțat soare prea curând.

Azi am îngropat iubirea!

Azi am îngropat iubirea. Am aruncat cu trandafiri ,cândva albi, după ea. Mereu o însoțeau trandafiri albi, dar parcă odată cu moartea ei, au murit toți trandafirii albi. Nu mai sunt frumoși. Miros a mort. Era obosită, slabă, pricăjită, n-am mai recunoscut-o, săraca! Zăcea în sicriu și îmi imaginam că va țâșni cu o sete furioasă de acolo, așa cum făcea de obicei. A trecut prin atâtea; a avut zile : au mușcat cățele din carnea sa, au ars-o oameni fără milă, a fost aruncată, înjunghiată, blestemată, bătută, apoi vindecată doar pentru a o lua de la început. Am găsit-o moartă pe la începutul lunii martie, dar am uitat de ea prin pivniță până astăzi când te-am privit cu adevărat în ochi prima oară după foarte mult timp. Ți-am urmărit privirea din colțul opus al mesei. Doi străini clandestini, două suflete în derviă în linii paralele. Prin ochii tăi nu mai vedeam universul întreg, nu mă mai găseam pe mine ,acum văd o casă părăsită, dezmembrată, murdară și cu geamuri rupte. Ți-a plecat fericirea? Știu! Nu mai ești TU-ul meu, ești TU-ul nimănui.

Eu mi-am găsit jumătatea, fericirea, apartenența în doi ochi verzi cu o sclipire de inocență. Mi-am găsit hrana în buzele-i subțiri. Dar tu, sărmane? Te uiți la mine, dar parcă prin mine căutând cu disperare ceva ce nu ma există. Mă admiri din cap până în picioare, dar privirea ta nu-mi mai dă fiori pe șirea spinării cum făcea odinioară. Îți freci mâinile: ticul tău nervos.
”Iartă-mă!„
Dar pentru ce să te iert? De morți numai de bine, nu?

Azi am îngropat iubirea și toată amintirea ta. Fără urmă de regret.

4.

Draga mea prietenă,

Nu ți-am mai scris de mult, iar sentimentul de dor începuse să-și pună amprenta asupra mea. S-au schimbat atât de multe, m-am schimbat și am învățat atâtea. Am învățat că în spatele fiecărui zâmbet se ascund litri de lacrimi, am învățat că mereu există o rază de lumină la capătul tunelului și că viața se ghidează după echilibrul său; pentru fiecare lacrimă pe care o verși vei primi încă pe atâtea clipe fericite. Am învățat că cel mai important lucru din viața unui om este, în fond, să aibă certitudinea că nu este singur; că la orice oră ai nevoie de un sfat, un umăr pe care să plângi și un om căruia să i te destăinui, ai acolo un suflet viu care te ascultă. Singurătatea mi se pare cea mai cruntă pedeapsă și devine cea mai cumplită boală. Odată ce ai rămas singur, te închizi în tine și rămâi blocat acolo, în derivă, fără a lăsa pe nimeni să te scoată la liman. Totodată, cel mai mare risc pe care ți-l asumi de-a lungul vieții este acela de a-ți lăsa toată încrederea, tot trecutul și tot viitorul în mâinile unei singure persoane. A fi capabil să-ți asumi acest risc înseamnă a ajunge să te cunoști pe tine însuți cu adevărat.

Am găsit fericirea. M-a găsit ea pe mine, mai bine spus. M-a găsit într-un cămin din Sfântu Gheorghe, ”Mikes Kelemen„ , în urmă cu 4 luni. M-a găsit plângând pe scările băncii de lânga clubul „Underground”, m-a cuprins în brațe și mi-a tăiat răsuflarea, iar acum sufletul pe care îl țin în mână și pe care îl protejez de orice nu mai este al meu; este al lui.  4 luni,  672 de ore și 40320 de minute. Aproape toate petrecute descoperind ... Fericirea.  Nu m-am plictisit și sunt sigură că n-o voi face vreodată. Vreau să petrec fiecare oră, fiecare minut și fiecare clipă alături de fericirea mea. Am tot ceea ce-mi trebuie și tot ceea ce am nevoie; am totul când mă ține în brațe și-mi șoptește cât de mult ma iubește. Împreună, avem lumea la picioare! Nimic nu mai e al meu; totul este al nostru și tot ceea ce va fi, tot al nostru va deveni. Nu-mi închipui viața fără marca mea personalizată de fericire.

Nu credeam că oameni au jumătăți ... Mitul androginului era de neînțeles (credeam cu tărie că Platon fumase ceva tare când l-a gândit), dar sunt recunoscătoare că a căpătat sens; chiar și acum. Mi-e frică pentru că niciodată n-am făcut parte dintr-un tandem atât de perfect.  Am găsit motivul pentru care mă trezesc zi de zi mai puternică și motivul pentru care zâmbesc chiar și-atunci când mi-e greu. Am găsit persoana care nu fuge de greutăți, ci le înfruntă alături de mine strângându-mă de mână și repetându-mi: „Trecem și peste asta, capul sus! ” ... Mi-am găsit fericirea și jumătatea și-ți doresc și ție să o găsești pe a ta.

Cu drag, dor și un zâmbet tâmp pe față!